Dotată dintru început cu atelier de caligrafie - scriptorium (în care
călugării, instruiţi în şcoala vestitului caligraf
Gavriil Uric de
la Mănăstirea Neamţ, copiau cărţi de cult şi din
scrierile Sfinţilor Părinţi), cu atelier de broderie (în care se lucra cu
fir de aur şi de argint, cu mătăsuri scumpe şi pietre preţioase) şi cu o
celebră şcoală de muzică psaltică condusă de Eustatie Protopsaltul,
Mănăstirea Putna va deveni în scurt timp un renumit centru al artei şi
culturii medievale sud-est europene în secolele XV-XVI.
Mai tîrziu viaţa duhovnicească, culturală şi artistică a mănăstirii a avut
din nou o perioadă
de mare înflorire în timpul păstoririi mitropolitului
Iacov Putneanul.
Pentru români, Putna nu reprezintă numai rugăciune, artă sau cultură, ci
şi o pagină din istoria vie a neamului. Nume ca Ioan Slavici, Mihai
Eminescu, Ciprian Porumbescu, A. D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu trezesc
şi astăzi amintirea marii serbări de la Putna (14-16 august 1871)
ocazionată de împlinirea a 400 de ani de la sfinţirea bisericii mănăstirii.
Atunci Mihai Eminescu a rostit cuvintele: „Să facem din Putna Ierusalim al
neamului românesc şi din mormântul lui Ştefan altar al conştiinţei
naţionale“.
Pe urna votivă depusă atunci
pe mormântul Sfântului Voievod Ştefan se află inscripţia: „EROULUI,
ÎNVINGĂTORULUI, APĂRĂTORULUI EXISTENŢEI ROMÂNE,
SCUTULUI CREŞTINĂTĂŢII, LUI ŞTEFAN CEL MARE, JUNIMEA ROMÂNĂ ACADEMICĂ,
MDCCCLXX“.
Păstrarea conştiinţei de neam în timpul ocupaţiei austro-ungare s-a
manifestat şi în 1904 când întreaga Bucovină, la iniţiativa lui Eudoxiu
Hurmuzachi şi a altor intelectuali români, a comemorat 400 de ani de la
trecerea la cele veşnice a slăvitului Voievod Ştefan cel Mare, care a fost
"glasul istoriei noastre, al unui
neam viteaz şi nedreptăţit" (P.P.Panaitescu).
Evlavia
românilor, înrădăcinată de veacuri faţă de marele ctitor de locaşuri sfinte, a
făcut ca actul canonizării Sfântului Ştefan ce Mare, în iunie 1992, să fie doar
o recunoaştere oficială a cultului popular păstrat cu sfinţenie atâtea veacuri.
"Om ales de Dumnezeu", "apărător
al dreptei credinţe", "ocrotitorul
celor năpăstuiţi", "stâlp
neclintit al răbdării", "neînfricat
ostaş al lui Hristos", marele Voievod a fost şi rămâne în
conştiinţa poporului ca "părinte al neamului românesc". Sfinţenia
Voievodului rămîne dovedită peste veacuri şi de strânsele sale legături cu marii
duhovnici ai timpului: Sfântul
Ghenadie, Simeon stareţul de la Pângăraţi şi mai ales cu Sfântul Daniil
Sihastru, în a cărui chilie a găsit totdeauna mângâiere,
sfat şi ajutor.
| 2004 |
